D-ale lui Constantin Brasoveanu

Civilizaţia urbană într-o maşină
cincizeci barat

E dimineaţă.  Mă grăbesc.  Vine un 5o B.  Mă bucur.  Maşina e plină ...

     În faţă, pe banca din dreapta, acolo unde înainte era locul pentru un invalid cu câinele său însoţitor, un tip masiv, un malac încruntat deschieiat la piept, respiră precipitat printre dinţii rari şi galbeni. Şade lângă un cărucior plin de peturi cu apă proaspătă de la Solomon pus în mijlocul culoarului, cu o mână aşezată protector pe mânerul metalic al obiectului cu pricina. A blocat tot spaţiul, dar nu se sinchiseşte pentru atâta lucru, deşi ar fi foarte simplu să tragă „dispozitivul”  mai aproape de el. Considerând că e dreptul lui, aruncă din când în când priviri furioase celor din jur, care se îmbulzesc tăcuţi în spatele bidoanelor. Stă ca o bombă gata să explodeze.     
     Pe deasupra nu pot sării aşa că încerc să mă strecor timid pe lângă „instalaţie”, deşi nu am loc suficient. Tipul mă priveşte crunt, aşteptând provocator să-i spun ceva. Tace, dar privirea lui plină de arţag vorbeşte descifrat în locul lui. Vecinul din stânga mea mă priveşte cu subînţeles. Îi răspund în gând, enervat, pe acelaşi ton agresiv: - Spune-i tu dacă ai chef de scandal ! Dialogul nostru mut se încheie brusc, pentru că la Universal, după ce s-a oprit maşina, bidonarul îşi aduce aminte că trebuie să se transfere în alt mijloc de transport, sare violent de pe scaun şi târăşte spre ieşire împreună cu cisterna încă trei călători mai pirpirii, care nu ţineau cu tot dinadinsul să coboare. Bine că am scăpat de matahala cu bazinul...
    Bine pe naiba!  În locul lui apare un tip jegos, care după ce trage cu nesaţ 4-5 fumuri precipitate dintr-o ţigară şi o aruncă aprinsă lângă uşă, urcă victorios în maşină expirând voluptos şi prelung, fumul puturos al unei ţigări de proastă calitate. În faţa mea o doamnă corpolentă, mai în vârstă, izbucneşte într-un hohot de tuse suculentă expectorând pe călătorii din jur stropi fini cu viruşi de tuse convulsivă, pe o rază de aproximativ 1,80 m. Mă feresc de tuberculoza din faţă, întorc capul şi ascult involuntar o conversaţie picantă la telefonul adolescentei din dreapta, cu unghiile vopsite în negru violaceu, aflând o serie de date interesante despre activitatea sexuală. Câţiva tineri cu rucsacul în spate se zbat în ritmul de mers trepidant al maşinii cincizeci barat. La prima staţie mă precipit spre uşa deschisă şi mă exteriorizez şifonat şi fericit. Respir uşurat pentru că de data asta am avut inspiraţia să-mi pun telefonul mobil şi portofelul în buzunarul de la piept....      

Şi gândul mă duce cu nostalgie la „Rimbul de altă dată” care făcea traseul Prund – Gară, unde taxatoarea te îmbia profesional cu un ton nazal; „înaintaţi înainte” sau „avansaţi mai în faţă că stă un călător prost pe scară”. Deh! Timpul trece şi noi evoluăm!
                                                                                       
                                                                                Călător,  Constantin Braşoveanu